luni, 30 mai 2011

Cronologia dezastrului din Japonia / 12 martie / Peste 1700 de victime / Imaginile unui eveniment incredibil


18.50 – Potrivit agenţiilor de presă, preluate de postul naţional de radio, explozia produsă la reactorul nuclear de la Fukushima, nu reprezintă un accident nuclear major. Incidentul a fost evaluat de Agenţia de securitate nucleară şi industrială japoneză la nivelul patru, dintr-o scară de şapte. Nivelul 4 corespunde accidentelor care nu generează riscuri importante în afara centralei, conform documentelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). Populaţia din jurul reactorului a fost evacuată pe o rază de 20 de kilometri.
16.27 – Agenţia Kyodo informează că peste 300.000 de persoane sunt evacuate din locuinţe în nordul Japoniei, iar numărul acestora ar putea creşte ca urmare a deciziei guvernului de a extinde zona de protecţie din jurul centralei nucleare Fukushima.
15.58 – Agenţia de presă Kyodo informează că numărul persoanelor decedate şi dispărute ar putea ajunge la 1.700.
15.41 – Premierul Japoniei, Naoto Kan, citat de BBC, a declarat că cel puţin 3.000 de persoane au primit ajutor până acum în urma cutremului.Guvernul nipon a mai precizat că cel puţin 1,4 milioane de locuinţe sunt făra apă, iar în jur de trei milioane de case sunt fără energie electrică.Naoto Kan a declarat, într-un mesaj adresat naţiunii, că seismul şi valul tsunami reprezintă “un dezastru naţional fără precedent”. Guvernul nipon a precizat că la carcasa reactorului nu s-au produs pagube şi că radiaţiile au scăzut după explozie.
15.30 – Televiziunea publică din Japonia, NHK, a precizat că un cutremur cu magnitudinea de 6 a lovit Fukushima, sâmbătă, la ora 15.15 (ora României).
15.23 – 10.000 de persoane au fost date dispărute în portul Minamisanriku în urma tsunamiului care a lovit vineri Japonia, informează AFP care citează postul public nipon de televiziune NHK.
15.05 – Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a declarat că autorităţile japoneze se pregătesc să împartă iod populaţiei aflate în jurul centralei nucleare Fukushima Daiichi.Iodul poate fi folosit pentru a ajuta la protejarea organismului împotriva expunerilor la radiaţii.
Ora 15.00 – Oficiali japonezi din cadrul Agenţiei nipone pentru Siguranţa Nucleară şi Industrială au declarat că nu cred să se fi produs pagube grave la carcasa reactorului I de la centrala nucleară de la Fukushima unde a avut loc o explozie după seismul ce a devastat nord-estul ţării.
14.16 – Purtătorul de cuvânt al guvernului din Japonia, Yukio Edano, citat de BBC, a declarat că presiunea precum şi radiaţiile de la centrala nucleară Fukushima-Daiichi au început să scadă în urma exploziei de după-amiază.
12.40 – Autorităţile japoneze, citate de televiziunea niponă NHK, spun că echipele de salvare au descoperit peste 300 de cadavre în oraşul Rikuzentakata devastat de tsunami.
12.00 – Un oficial nipon a confirmat că la centrala nucleară de la Fukushima a avut loc o explozie şi că s-au produs scurgeri radioactive la unul dintre reactoare.
10.30 – Potrivit agenţiei de presă Reuters o explozie urmată de un nor de fum au fost semnalate la centrala nucleară Fukushima, în jurul orei locale 15.30.Agenţia de presă AFP semnalează că acoperişul şi pereţii clădirii reactorului unu al centralei nucleare Fukushima s-a prăbuşit.Primul ministru japonez Naoto Kan a ordonat evacuarea zonei din jurul centralei nucleare.De asemenea, Naoto Kan a ordonat ca zona de evacuare să fie extinsă de la 3 – 10 kilometri.Centrala nucleară de la Fukushima, aflată în apropierea epicentrului cutremurului de vineri, a înregistrat avarii la sistemul de răcire.



luni, 16 mai 2011

Fierar şi rotar, la 90 de ani




De mai bine de 75 de ani, Ilie Babă din Apoldu de Jos este stăpânul fierului: îl taie, îl îndoaie, îl transformă în potcoave, în unelte agricole. De mai bine de 75 de ani, Ilie Babă din Apoldu de Jos este stăpânul lemnului şi din mâinile lui au ieşit mii de spiţe pentru roată, sute de leuci, loitre şi orice altă piesă, mică sau mai, mare, necesară pentru o căruţă de lemn. Ilie Babă este unul dintre ultimii meşteşugari ai Sibiului şi este, probabil, cel mai vechi fierar din judeţ.

În atelierul timpului
... da, aici ai impresia că ai pătruns, odată ce deschizi uşa atelierului sau, mai bine zis, atelierelor în care Ilie Babă, meşter din Apoldu de Jos, lucrează în fiecare zi. Ne-a întâmpinat în uşa atelierului, ţinând în mână un cerc din metal. Deşi era puţin trecut de miezul zilei, adică timpul la care alţii îşi fac siesta, pe Ilie Babă, amiaza l-a prins în atelier, meşterind. Şi tot aşa se întâmplă şi dimineaţa sau seara. Şi nu te mai miri de asta atunci când afli că omul din faţa ta are „are 90 de ani fără o lună” şi că lucrează în fierărie de la 14 ani. Meşteşugul l-a deprins în familie, căci şi tatăl şi bunicul lui au fost fierari. În plus, el a învăţat şi rotărie: „tatăl o zis: Mă, băiete, trăbă să ne facem rost şi de un rotar care face lemnul pentru căruţă (atunci se făceau multe căruţe); şi m-am dus şi am învăţat trei ani de zile la Răşinari, la Lungu; apoi am venit acasă şi am făcut şi căruţe”, povesteşte Ilie Babă.
La început, au lucrat în fierărie şi ceilalţi patru fraţi ai lui, dar apoi fiecare dintre ei şi-a făcut un alt drum: „când ne-am mai ridicat, au plecat la liceu, la facultate, unul a fost pilot de aviaţie şi a murit, altul - mecanic la fabrica de avioane... am rămas singur din toţi fraţii”, adaugă bătrânul, în timp ce priveşte liniştit bucata de fier din mână. De fier a fost legată toată viaţa lui, aşa că în fierărie s-a întors şi după ce a luptat în cel de-al doilea război mondial: „mi-a rânduit Dumnezeu de am fost şi pe front numai 3 ani de zile. Până la Stalingrad, ne-am dus cu nemţii şi am venit înapoi cu ruşii. Am fost la infanterie, Regimentul 90. În Munţii Tatra am fost rănit; mi-a ajutat Dumnezeu şi am avut o singură rană care s-a vindecat”.

Unelte moştenite din tată-n fiu
A străbătut fierarul nouă decenii, iar multe dintre unelte – odată cu el. Din mulţimea de ciocane, cleşti, maşini manuale de găurit, maşini electrice de găurit, menghine şi alte cele, unele sunt noi, moderne, altele sunt vechi şi îi sunt tovarăşe meşterului de când a învăţat meşteşugul. „Apoi sunt vechi multe unelte; pe unele le-am de la tata, pe altele le-am cumpărat recent că dacă ai un utilaj bun, îţi uşurezi munca”, spune Ilie Babă, în timp ce privirea i se roteşte pe pereţii atelierului de fierar. Sunt toţi bine „tapetaţi” cu unelte de tot soiul, încât ai impresia că la orice unealtă te-ai gândi, aici o poţi găsi.
În atelierul de rotar, atelier ascuns în şură, lucrurile stau la fel şi meşterul porneşte pe rând aparate electrice, taie bucăţi de lemn, le şlefuieşte tot cu maşina sau cu rindeaua, precum a învăţat în urmă cu mulţi ani la Răşinari.
De lucrat, lucrează şi lemnul, aşa că o căruţă e gata pregătită şi îşi aşteaptă cumpărătorul: „Am lemnele făcute pentru un căruţ gata... asta e partea din spate - riglă se cheamă, asta e partea din faţă; aici îs roţi făcute de bătrânul, aici e loitra, aici e roata, leuca… “, spune meşterul, în timp ce se învârte prin atelier şi adună părţile componente ale căruţei. Câte piese intră într-un căruţă, nu a numărat niciodată, dar multe trebuie să fie, dacă stai să te gândeşti că la o singură roată, are destule spiţe… Pentru căruţul ăsta a lucrat în iarnă şi acum e gata să se despartă de el, e gata să îl vadă plecând pe poarta casei lui, tras de un cal.
Cât te-ai minunat în atelierul de fierar, pe atât te minunezi în cel de rotar, unde lemnul e domnitor. Oriunde ai privi, dai de bucăţi brute mai mici sau mai mari de lemn, de lemn transformat în unelte… pe toate le stăpâneşte Ilie Babă cu ştiinţa dată de zeci de ani de experienţă şi cu hărnicia omului ce nu are odihnă, atunci când e de muncă. Şi lucru are pentru că lumea îl cunoaşte de meşter bun şi ştie că are lîngă el şi un meşter mai tânăr, pe fiul lui. Tot Ilie îl cheamă. “Din Miercurea, Ludoş, Sângătin, Amnaş, toţi vin aici că nu mai sunt fierari nicăieri. Eu lucrez demult, de pe când era agricultura agricultură şi oamenii vorbesc între ei: - Mă unde să mă duc la fierar, - Să te duci la Babă, că e şi bătrân şi ştie şi are şi putere…”

Vi-l mai amintiti pe bebelusul de 2 ani care fuma 2 pachete de tigari pe zi?


In primavara anului trecut presa internationala prezenta cazul neobisnuit al micutului indonezian Ardi Rizal care, in varsta de doar doi ani, fuma deja doua pachete de tigari pe zi, spre disperarea mamei sale.

Vinovat de aceasta situatie se facea tatal copilului, care i-ar fi dat copilului sa fumeze prima tigara pe vremea cand avea doar 18 luni. In scurt timp acesta a devenit dependent, iar parintii nu au reusit sa-l dezvete, deoarece devenea violent si agresiv cu sine insusi daca nu isi primea "drogul" zilnic.

In plus, viciul copilului s-a dovedit a fi extrem de costisitor pentru familia indoneziana, puiul de om cheltuind zilnic pe tigari nu mai putin de 6,5 USD.